What a day…

Vă spun sincer că mă uit la calculator și nu văd bine literele. Încă am frig în oase și începe să se simtă o durere de cap. Sunt obosită… dar noaptea începe imediat ce termin postul ăsta. Și sunt sigură că sucul de grapefruit mă va ține departe de nasul înfundat.

Azi a fost prima zi la noul meu loc de muncă. M-am simțit mai în largul meu decât mă așteptam. Dacă oamenii ăia ar fi un pic mai friguroși, ar fi perfect. Dar lasă, luăm cojocu’ și șoșonii de mâine. E frumos… și verdele din birou mie îmi prinde tare bine.

Imediat după ce am terminat serviciul de zi cu zi, am fugit la serviciul meu temporar, despre care vă povesteam ieri (Darul meu pentru Crăciunul lor). Poate e deja prea multă reclamă… dar chiar sunt bucuroasă să văd oameni care știu să se poarte și să reacționeze la evenimentele din jur. Deși inițial fusese vorba doar de job-uri pentru mine și pentru Cosmina, cei de la Lucas Super Sandwich ne-au ascultat povestea și au sărit în ajutor cu mult mai mult. În plus, pică tare bine un „mai puteți de frig?!” și un ceai cald din partea casei, atunci când stai afară și prestezi munca pentru care, de altfel, ești plătit.

Sunt foarte bucuroasă că am primit ajutor astăzi la împărțitul flyerelor de la Diana, care deși își aduce aportul la campanie prin vânzarea minunățiilor ieșite din mânuțele ei, nu a ezitat să dea o mână de ajutor și pe partea asta. Frigul e mult mai suportabil în doi.

Și mai mult, mă bucur că azi mi s-a confirmat că sibianul e om politicos. Au fost mulți care mi-au mulțumit pentru că le-am aruncat în mână o reclamă, destui care mi-au și zâmbit în timp ce îmi ziceam poezia, foarte puțini cei care au spus nu mulțumesc și extrem de puțini cei care pur și simplu nu mi-au luat fluturoiul din mână.

Invitația rămâne valabilă și pentru mâine, între orele 17-19, pe culoarul de ieșire din Piata Mare pe lângă primărie. Haideți la o poveste și un sandwich.